"Cate ceva despre papagali"

Sexul papagalilor:




Diferenta morfologica la multe specii de papagali nu este suficienta pentru a permite sa ii diferentiem cu certitudine.Trebuie sa fii cu adevarat expert pentru a verifica osul pelvian situat in regiunea cloacai care la femele este mai departat pentru a permite iesirea oualelor. Exista 2 metode fiabile : verificarea endoscopica si dupa
ADN.Sexualitatea dupa endoscopie :este vorba de a observa organele sexuale in interiorul corpului pasarii. Aceasta interventie este practicata sub anestezie generala de catre veterinar care adoarme pasarea cu ajutorul unui gaz special. Apoi face o incizie pe abdomen, pentru a introduce o sonda fina si luminoasa in interiorul corpului. In cazul unui mascul, cele 2 testicule sint reperate deasupra rinichilor. In cazul unei femele, unicul ovar este mai ascuns vederii, dar se poate identifica. Aceasta metoda este deci fiabila si nu dauneaza pasarii care sa trezeste repede si fara traumatism.Sexualitatea dupa ADN : este foaret simpla pentru ca se extrag cateva picaturi de sange sau se iau carteva pene. Nu este nici o problema cind se trag penele, preferabil sa se faca atunci cind pasarea este tanara. Metoda este sigura 100% si raspunsul vine in scurt timp.

----------------------***----------------------

Cateva specii de papagali:





Papagalii cacadu :


Nume comun: Cacadu-Citron
Alte nume comune: Sumba, Citron-Crestat, Cacadu
Nume stiintific: Cacatua sulpurea citrinocristata
Grup: Cacadu
Origine si raspandire: Indonezia
Marime relativa: medie
Categorie: pasari- papagali
Dintre cele 330 de specii de papagali cunoscute, 17 fac parte din familia Cacatuidae, ei sunt asa-numitii Cacadu. Isi au originea in Australia, Noua Guinee, Indonezia, Filipine, si insule din Pacific. Toate speciile se disting prin creasta penata. Datorita schimbarii penelor, la papagali se produce o pudra alba, fina ; aceasta este un inconvenient deoarece se depune in casa, si poate cauza alergii persoanelor sensibile. Un alt aspect negativ de care trebuie tinut cont este nivelul zgomotului, cand sunt iritati ei fiind in stare adevarate "scandaluri" care se pot auzi din strada. Popularitea papagalilor cacadu se datoreaza inteligentei lor, a caracterului afectiv, afectiune indreptata atat asupra oamenilor cat si asupra altor animale de casa (caini, de exemplu) nu de putine ori fiind vazuti jucandu-se cu pisica. In libertate, ei traiesc in stoluri mari. Sunt pasari sociale, interactiunea cu alti indivizi chiar si din specii diferite facand parte din viata lor cotidiana.Popularitatea le-a adus insa si necazuri, braconajul fiind principala cauza pentru care anumite specii de papagali cacadu sunt deja pe cale de disparitie in mediul natural. Sunt pasari care au nevoie de multa atentie si ingrijire. Stapanii trebuie sa le dedice perioade lungi de joaca ; sufera cand sunt lasate singure, mai ales in absenta stapanului sau a persoanelor cu care sunt obisnuite.
Papagalii de Amazon isi au originea, dupa cum sugereaza si numele, In America de Sud. Arealul lor de raspandire se intinde din America de Sud, America Centrala, pana in Caraibe. Sunt cunoscute 27 de specii de papagali de Amazon, dintre care unele sunt atat de prolifice incat, din pacate, localnicii le considera daunatoare si le combat. Alte specii, se afla deja in pragul disparitiei si pe plan mondial s-au luat masuri pentru conservarea lor, masuri care includ interzicerea comertului si programe de crestere si inmultire in captivitate. Caracteristica lor principala care ii face atractivi este capacitatea de a imita sunete : alaturi de rudele lor de peste ocean, papagalii gri africani, amazonienii fac parte din selectul grup al Ť papagalilor vorbitori ťNu se stie cu exactitate daca sunetele imitate sunt intr-adevar un mijloc de comunicare ; ce se cunoaste insa este faptul ca amazonienii sunt deosebit de inteligenti, unele teste demonstrand ca se situeaza la acelasi nivel cu un copil de 3 ani ; ei sunt similari ca personalitate cu maimutele, sunt jucausi, foarte sociabili, se adapteaza la diferite conditii, si se ataseaza de stapan. Au o personalitate puternica, fiecare individ prezinta trasaturi specifice de caracter (unii sunt zgomotosi, certareti, altii blanzi, altii posesivi, etc). In anumite circumstante ei pot deveni chiar agresivi, muscatura lor producand rani destul de serioase ; de aceea e bine ca stapanii sa isi inteleaga bine pasarea, sa ii cunoasca starile si sa nu o desconsidere. Ei au nevoie de multa grija, atentie si afectiune, de aceea se poate spune ca un papagal amazonian nu poate fi crescut de oricine. Capacitatea de a imitata sunetele si personalitatea lor difera de la specie la specie si de la individ la individ ; ele sunt pe de o parte native, dar un rol important il joaca si educatia si socializarea pasarii, incepand din prima parte a vietii. Din dieta lor fac parte fructele si legumele, amestecuri de seminte, mancare speciala. Se vor evita cu grija ciocolata, cafeaua, sarea, alcoolul, grasimea, fructele de avocado si semintele de mar : toate acestea sunt toxice pentru amazonieni si pentru majoritatea pasarilor. Mentinand aceasta dieta completata din cand in cand cu vitamine si minerale recomandate de medicul veterinar, cu multa dedicatie si afectiune, un papagal amazonian ne poate fi alaturi 40-60 de ani (recordul in captivitate este de 119 ani � situatie in care ar trebui sa ne intrebam din timp cui il lasam mostenire).

-----------------------***------------------------

Papagalul jako:




Exista în lume aproximativ 8.700 de specii de pasari, cu 27.000 de subspecii. Azi pasarea este recunoscuta ca individ cu drept la viata si la sanatate. Din fericire, în multe locuinte, pasarile au statutul de membru al familiei, asemanator cainilor si pisicilor. Acela care tine, îngrijeste sau are în grija o pasare, trebuie sa o hraneasca si sa o adaposteasca corespunzator comportamentului acestuia, conform speciei si nevoilor sale. Papagalul gri african este combinatia perfecta de frumusete si inteligenta. Acest papagal este foarte apreciat de iubitorii de pasari datorita capacitatii sale de a învata sute de cuvinte si melodii, fiind considerata cea mai vorbareata dintre pasari. Spre deosebire de unele specii de papagali, acestia sunt usor de întretinut si accepta, cu placere, compania omului.Se cunosc doua subspecii: papagalul gri african de Congo si papagalul gri african Timneh. Alta subspecie este Cameroon, care este putin mai mare decât cel obisnuit (Congo), avand un colorit argintiu. Subspecia Ghana este mai mica decât Congo, fiind similara cu Timneh, dar are gatul mai lung. În Europa, denumirea populara a papagalului gri african este Jako, nume dat de marinarii portughezi.Papagalul gri african de Congo are lungimea de 33-40 centimetri, deschiderea aripilor de 45-50 centimetri si cantareste 450-550 de grame. Femela este mai mica decat masculul, avand gatul mai subtire si mai lung. Papagalii gri africani au pene gri, cu exceptia celor din coada, care sunt rosii, iar în jurul ochilor prezinta un inel alb. Ciocul încovoiat, de culoare gri- închis, cu care sparge nuci si seminte, totodata ajutandu-l la cantat. Sunt pasari longevive, atingand si varsta de 65 de ani.In libertate, papagalii gri africani se hraneste cu nuci, fructe de padure si seminte. În captivitate se recomanda ca dieta zilnica sa fie completata cu fructe proaspete (mere, ananas, kiwi, mango) si cu legume (napi, morcovi,conopida). Lista alimentelor interzise cuprinde: ciuperci, avocado, ciocolata, ceapa, bauturi alcoolice).Este bine, de exemplu, ca acesta sa manance 1/3 seminte speciale vitaminizate, legumele proaspete reprezentand 1/2 si 2/3 din ratia zilnica.Aceste pasari ajung la greutatea normala în jurul vârstei de patru-cinci ani, în primul an de viata crescand în greutate cu aproximativ 50 de grame.Papagalul gri african este o pasare foarte sociabila, având nevoie fie de compania unei persoane, fie de o pereche.Un papagal Jako are capacitatea de a imita si întelege diverse sunete si cuvinte. Poate învata aproxiamtiv 200 de cuvinte, campionul rasei, Prudle, a reusit sa rosteasca 1.000 de cuvinte. Din repertoriul lui fac parte sunete produse de telefoane si alte aparate.Acesti papagali au nevoie de o colivie spatioasa, chiar daca sunt lasati mult timp liberi, în casa. Colivia trebuie asezata într-un loc bine luminat, ferit de curent si trebuie sa-I permita papagalului sa-si întinda aripile si sa se catere. O colivie de calitate, usor de curatat si rezistenta este o investitie buna, pe termen lung. Stinghiutele din materiale dure nu trebuie folosite exclusiv, deoarece pot cauza rigidizarea încheieturilor si inflamarea picioarelor.
Recipientele de apa si hrana se curata cu apa fierbinte si cu sapun, se clatesc bine si se reumplu zilnic.

----------------------***--------------------

Papagalul cu obrajii negri (Agapornis nigrigenis):



Papagalul cu obrajii negri face parte dintr-o categorie de papagaliapartinand Lumii vechi, reprezentati de noua specii cuprinse in genul Agapornis, familia Psittacidae. Sunt pasari mici,dar cu o constructie solida, renumite pentru afectiunea pe care partenerii si-o manifesta reciproc si pentru relatiile puternice dintre acestia - ceea ce le-a atras denumirea de “Lovebirds” (“pasari indragostite”). Agapornis nigrigenis are un penaj de culoare verde deschis, care ii acopera intreg corpul, cu exceptia catorva zone: capul este maron, ceafa maslinie, ochii sunt inconjurati de un inel alb, pliscul este rosu, iar pe piept are o pata de culoare portocalie. Exemplarele tinere seamana pana la identitate cu cele adulte, singura diferenta fiind aceea ca primele au ciocul cafeniu sau portocaliu. Pasarea poate ajunge la o lungime de 15 cm si, spre deosebire de celelalte specii ale genului, scoate niste sunete ascutite si patrunzatoare.Papagalii cu obrajii negri traiesc in sud-vestul Zambiei, de-a lungul raurilor Zamnezi si Kafue. Inregistrari neoficiale spun ca exemplare din aceasta specie ar exista si in Botswana, Zimbabwe si regiunea Caprivi din Namibia. Habitatul acestor pasari il reprezinta padurile de foioase, aflate neaparat in apropierea apelor. Aici isi pot gasi cu usurinta hrana si isi pot satisface nevoia zilnica de apa. In perioada in care nu se imperecheaza, pasarile se aduna in stoluri mari de pana la 800 de indivizi, pentru a se hrani si a-si potoli setea. Mananca, in general, seminte provenite de la plantele anuale, inclusiv mei si sorg din recolte, dar se pot hrani, de asemenea, cu: frunze, nectar, pulpe de fructe, licheni, coji de copac sau nevertebrate.Sezonul de imperechere incepein luna ianuarie, se termina in mai si corespunde cu perioada din an in care cad cele mai abundente ploi. Aceeasi pereche se pare ca foloseste pentru clocit acelasi cuib din anii precedenti, in care femelele depun sase-sapte oua. Din cauza desecarilor graduale si a pierderii habitatului, numarul papagalilor cu obrajii negri a scazut dramatic in timp, specia aflandu-se pe lista animalelor amenintate cu disparitia.