ShErPi.....

Serpii veninosi :

Serpii sunt reptile cu solzi, din subordinul Serpentes (Ophidia), cu forma alungita, fara membre. Capul, corpul si coada, acoperite de solzi duri, nu sunt delimitate, ci trec aproape imperceptibil dintr-unul in intr-altul. Corespunzator corpului puternic alungit, organele interne sunt, la randul lor, alungite; plamanul stang este mult atrofiat, iar vezica urinara lipseste cu totul; numarul vertrebelor trunchiului, legate intre ele prin articulatii sferice, depaseste de obicei 100, iar la serpii uriasi ajung uneori la peste 500. Capul prezinta structuri caracteristice: ochii au pleoapele unite, cea de jos este o capsula stravezie, trasa peste ochiul mobil si concrescuta cu pleoapa superioara; cand are loc naparlirea, ochiul naparleste si el. Privirea le este fixa si vazul foarte dezvoltat. Urechile nu au pavilioane, timpanul si urechea mijlocie lipsesc, functia redusa a aparatului auditiv fiind preluata de limba. Aceasta este lunga, bifurcata si serveste la pipait.
Aproximativ 400 de specii de serpi din cele 3000 sunt veninoase (vipere, cobre, mambe, crotali etc.). Dimensiunile serpilor veninosi variaza de la cinci metri (cobra regala) la cativa zeci de centimetri. Toti se hranesc cu prazi vii. Dintre acestia cei mai multi traiesc in America, Africa, Asia si Australia, cu precadere in regiunile tropicale si subtropicale si apartin familiilor: Elapidae, Hydrophiidae (serpii marini) si Viperidae. Sunt echipati cu colti special adaptati, mobili sau fixati, pe care ii folosesc pentru a injecta veninul in prada. Coltii sunt situati pe falca superioara, la capatul anterior sau spre fundul gurii. Organele care secreta veninul sunt formate din partea posterioara a glandelor salivare labiale superioare, situate pe maxilar.
Veninul este un lichid limpede, vascos, de culoare galbuie sau verzuie, fara miros. Contine apa, saruri minerale, albumine si un principiu activ, care nu coaguleaza nici chiar la 100˚ C – substanta activa din veninul de vipera se numeste viperina, iar cea din veninul de crotal, crotalina. Veninul serpilor contine doua grupuri de substante toxice: unele actioneaza asupra sistemului nervos: neurotoxinele, iar celelalte asupra sistemului circulator: hemotoxine, diferenta dintre ele fiind ca cele din urma dispar prin incalzire. La unele specii de serpi predomina substantele neurotoxice (serpii proteroglifi cum ar fi Naja), in timp ce la altele veninul este mai bogat in hemotoxine (serpii solenoglifi: Vipera sau Crotalus).
Serpii se pot deplasa in mai multe feluri, in functie de viteza pe care o au si de suprafata pe care merg. Cel mai comun mod este unduirea laterala, prin care muschii spatelui se contracta secvential, producand valuri in S ce se propaga de-a lungul corpului, de la cap la coada. Un alt mod este arcuirea laterala, observata la vip era cu corn africana si la Crotalus cerastes, un sarpe cu clopotel din deserturile Americii de Nord. Corpul acestor serpi se rostogoleste lateral pe sol, intr-o serie de arcuiri, asemanator unui resort dat de-a dura.
Miscarea acordeon, specifica sarpelui boa si cateodata viperelor (cand se deplaseaza in tunele), consta in impingerea in sus a corpului, apoi unduirea ca metoda de inaintare. Deplasarea rectilinie este folosita de serpii constrictori (de ex. pitonii din Asia si Africa tropicala). Solzii de pe burta, alternativ ridicati de la sol si trasi in fata, apoi impinsi in jos si spre spate se infig in pamant producand inaintarea.

------------------***------------------

Serpii regali:


Serpii regali (Lampropeltis getulus, Lampropeltis triangulum etc) sunt foarte frumosi si relativ docili. Culorile si modelele pielii lor variaza in functie de subspecii insa sunt multi care prezinta culori absolut surpinzatoare. Unii dintre ei utilizeaza tehnica mimetismului, ei copiaza culorile serpilor veninosi (serpii coral) in scopul de a-si speria eventualii pradatori.

La maturitate pot atinge maxim 2m lungime si pot trai 15-20 de ani. Sunt serpi constrictori, sufocandu-si prada inainte de a o manca. Intrucat au tendinta de a-si manca semenii, serpii regali trebuie pastrati individual in incinte separate. Preocuparea principala in ingrijirea acestor serpi trebuie sa fie aceea de a le construi un habitat cat mai aproape de cel natural.

Amenajarea unui terariu. Temperatura si umiditatea:Asigurarea unei incinte sigure este vitala. Serpii regali sunt celebri pentru abilitatea lor de a se strecura prin spatii incredibil de mici. Asigurati-va ca aveti o incinta prevazuta cu un capac ferm inchis. Puii pot fi tinuti in terarii cu volum de 45 de litri insa adultii vor trebui tinuti in terarii mai mari, de pana la 250 de litri. Ei sunt foarte activi si au nevoie de spatiu sa se intinda si sa se miste. In acest fel ii veti feri de infectiile respiratorii care ii pot afecta in spatiile mici.Pentru fundul terariului pot fi utilizate mai multe materiale. In cazul unui sarpe abia achizitionat se pot folosi pentru tapetarea fundului terariului servetele sau prosoape de hartie – ideale pentru facilitarea curateniei si monitorizarea eventualilor paraziti. Se mai pot folosi: mocheta, frunze, talas. Oricare dintre variante se va folosi, curatenia este foarte importanta.Terariul trebuie sa contina si cateva “ascunzatori”. In acest sens se pot folosi ghivece rasturnate, jumatati de nuca de cocos sau chiar cutii de carton. Puteti include si pietre si crengi de copac.
Ca si in cazul altor reptile, temperatura si umiditatea habitatului serpilor sunt foarte importante pentru sanatatea lor. Serpii regali au nevoie de o temperatura de 24-30°C in timpul zilei si 21-23°C in timpul noptii. Ideal este sa plasati o sursa de caldura sub jumatate din terariul sarpelui. Puteti plasa o sursa de caldura si deasupra acestuia, insa atunci de preferat este una cu elemente ceramice.In ceea ce priveste umiditatea, este suficient sa plasati in terariu o farfurie cu apa. Aceasta va trebui schimbata zilnic intrucat serpii au tendinta de a defeca in apa. In general o umiditate de 40-60% este suficienta. In perioada de naparlire, o umiditate crescuta va ajuta sarpele dumneavoastra sa scape de pielea veche.
Hrana:Serpii regali se hranesc cu soareci sau pui de sobolani. In general trebuie sa cautati soareci care sa nu fie mai mari decat circumferinta cea mai mare a corpului sarpelui. Puii trebuie hraniti de doua ori pe saptamana. Adultii pot fi hraniti cu soareci adulti, o data sau de doua ori pe saptamana. Este recomandat sa nu le fie oferita prada vie. In perioada toamna-iarna este posibil ca sarpele sa manance mai putin decat normal.
Manevrare:Dupa ce ati achizitionat un sarpe, acordati-i cateva zile sa se obisnuiasca cu noua lui casa. Abia apoi puteti incepe sa-l luati in maini. Manevrati-l cu delicatete, in primele zile in sesiuni scurte si repetate, ca sa-i puteti castiga increderea. La inceput probabil ca va dori sa scape, poate chiar va excreta un miros neplacut (dar nu periculos) prin glandele anale. Este un sarpe constrictor si e posibil sa incerce sa se infasoare in jurul bratului dumneavoastra. Nu va speriati, nici asta nu este periculos. Desfasurati-l cu delicatete incepand cu varful cozii. In scurt timp sarpele se va simti confortabil in mainile dumneavoastra.Regurgitarea mancarii este un fenomen intalnit la serpii regali si care se poate produce daca sarpele este manevrat prea curand dupa terminarea mesei, daca a mancat o prada prea mare, daca incinta in care traieste este prea rece sau poate fi manifestarea unei boli.

----------------------***---------------------

Pitonul:

Pitonii fac parte din familia Pythonidae şi au fost numiţi după şarpele gigant Phyton din mitologia greacă. Se găsesc în regiunile tropicale şi subtropicale ale Asiei, Australiei şi a Africii. Unii pitoni trăiesc în apă, alţii trăiesc în copaci, pitonii mari trăiesc pe uscat dar pot înota şi se pot căţăra pe copaci dacă este necesar.
Sunt şerpi neveninoşi, îşi detectează prada cu ajutorul limbii bifurcate, după miros, şi o omoară prin strângere – sufocând-o, oprind circulaţia sângelui şi funcţionarea inimii sau rupând gâtul sau şira spinării acesteia (unii pitoni sfărâmă şi oasele pradei făcând-o mai uşor de înghiţit). Îşi înghit prada în întregime, digerarea lor durează, în funcţie de mărimea acesteia, de la câteva zile la câteva săptămâni. Dacă procesul de digerare durează prea mult, sau prada este prea mare, aceasta poate să se strice în interiorul şarpelui, provocând otrăvirea sângelui acestuia, sau poate să elimine gaze, care duc la explodarea şarpelui. Sucul digestiv al pitonului poate descompune chiar şi oasele şi dinţii hranei. Hrana lor constă, în funcţie de mărimea şarpelui, din rozătoare şi reptile mici sau mamifere, reptile mari (chiar şi crocodili) şi uneori păsări. Unii pitoni mănâncă şi peşti.
Pitonii nu văd bine şi nu aud bine, ei percep anumite sunete şi vibraţii prin pământ. Au un organ în buza de sus care detectează căldura, astfel ei pot “vedea” animalele cu sânge cald chiar şi în condiţii de vizibilitate redusă.
Lungimea lor variază între 1 şi 10 m, pot atinge şi greutatea de 140 kg. În captivitate pot trăi 20-30 de ani, unii pitoni ajungând chiar şi la vârsta de 40 de ani.
Femelele pitoni, în funcţie de specia lor, depun 10-100 ouă, din care, după o perioadă de 2-3 luni, ies pui vii. Masculii ajung la maturitate în 18 luni, femelele în 4 ani.

Pitonii bila:

Pitonul-bilă, Python regius, cunoscut şi sub numele de pitonul regal, este un şarpe popular, viu colorat, nativ din Africa de Vest. A primit denumirea de piton-bilă din cauza faptului că, atunci când este speriat, se încolăceşte în formă de bilă. Aceasta este o strategie comună a şerpilor mai retraşi, scopul fiind apărarea capului în cazul atacurilor unor prădători.
Pitonii-bilă sunt timizi şi inofensivi, cresc până la 1-1,3 m lungime şi trăiesc 20-30 de ani în captivitate. De obicei sunt de culoarea negră cu pete dorsale şi laterale de culoarea maro-verzui. Au abdomenul alb sau crem, cu sau fără marcaje negre. În captivitate, prin împerechere, s-au obţinut mai multe varietăţi de pitoni de diferite culori şi modele.
Un vivariu de 75 l este volumul minim necesar pentru adăpostirea unui şarpe de asemenea mărime. Deorece trăiesc în vizuini, ei preferă spaţiile mici, intime. Puneţi în vivariu una sau două obiecte, după care pitonul să se poată ascunde, şi o creangă, pe care acesta să poată face exerciţii de căţărare. Menţineţi bazinul la o temperatură de 27-32 ˚C ziua şi 24-27 ˚C noaptea. Pitonii bilă nu au nevoie de iluminare specială, însă asiguraţi-vă că aţi acoperit acvariul cu un capac transparent sigur.

La fel ca majoritatea şerpilor, pitonii sunt maeştri ai evadărilor.
Pitonul-bilă se hrăneşte de obicei seara, când este obişnuit să vâneze, cu şoareci sau hamsteri proaspăt omorâţi sau rozătoare congelate, dezgheţate. Şerpii tineri trebuie hrăniţi la fiecare 5-10 zile, adulţii se hrănesc la intervale de 10-21 zile. Aprovizionaţi constant pitonul cu apă proaspătă, punând-o într-un vas larg, care să nu se răstoarne uşor.
În general reptilelor nu le place să fie atinse sau luate în mână prea des. Pitonii-bilă, retraşi şi timizi, par să aprecieze să fie lăsaţi în pace, mai mult decât alte reptile. Ei sunt şerpi crepusculari, ceea ce înseamnă că se odihnesc la prânz şi noaptea, fiind activi dimineaţa şi seara – moment în care puteţi să vă jucaţi un pic cu el. Ca toţi şerpii, pitonul-bilă poate transmite Salmonella, vă recomandăm să vă spălaţi bine pe mâine de fiecare dată după ce aţi atins şarpele.